Cella Delavrancea
Aspetto
(Reindirizzamento da Utente:Camelia.boban/Cella Delavrancea)

Cella Delavrancea (1887 – 1991), pianista, scrittrice e musicologa rumena.
Citazioni di Cella Delavrancea
[modifica]- Ho avuto la felicità di essere protetta da tre calamità: la gelosia, l'invidia e l'orgoglio. Queste sono le malattie che distruggono l'essere umano.
- Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia si orgoliul. Acestea sunt bolile care distrug fiinţa umană.[1]
- Ho portato dentro di me una vivida curiosità per tutti i miei contemporanei, anche quegli sconosciuti. Sappiate che nulla sviluppa l'elasticità mentale meglio di una Fuga di Bach e nulla risveglia l'emotività come un Notturno di Chopin.
- Am purtat în mine o vie curiozitate pentru toţi contemporanii mei, chiar şi cei necunoscuţi. Să ştiţi că nimic nu dezvoltă supleţea cerebrală mai bine decât o Fugă de Bach şi nimic nu trezeşte emotivitatea ca o Nocturnă de Chopin.[2]
- [Sugli ultimi mesi di vita di Ion Luca Caragiale] Ho trascorso con lui due mesi del suo ultimo anno di vita. Era concentrato sulla creazione di una nuova opera. Camminava per casa fumando incessantemente. Scriveva una parola, cancellava un'intera riga e, se non riusciva a esprimere ciò che voleva, veniva da noi. "Dai, Aghiuţă, cantami un po' di Beethoven." Trovava relax nella musica. Niente lasciava presagire che stesse vivendo i suoi ultimi giorni. Ci teneva lezioni di letteratura e musica con il talento di un critico raffinato.
- În ultimul an de viaţă am stat două luni la el. Era concentrat în gândul unei noi creaţii. Se plimba prin casă, fuma necontenit. Nota un cuvânt, ştergea un rând întreg, şi dacă nu reuşea să exprime ce vroia, venea la noi. «Hai, Aghiuţă, cântă-mi din Beethoven». În muzică îşi găsea destindere. Nimic nu prevestea că-şi trăia ultimele zile. Ne ţinea cuvântări despre literatură şi muzică cu talent de critic rafinat.[2]
- [Su Ion Luca Caragiale] Il destino me lo ha fatto incontrare. È una persona colossale: affronta ogni cosa con la stessa perfezione: filosofia, musica, arte drammatica. Non ho parole per esprimere la mia ricerca, il mio stupore, la profondità della mia ammirazione per un'intelligenza come la sua.
- Destinul m-a făcut să-l cunosc. Este un ins colosal – abordează totul cu aceeaşi perfecţiune – în filosofie, muzică, artă dramatică. N-am cuvinte să-ţi exprim căutarea, stupefacţia, gravitatea admiraţiei mele în faţa unei inteligenţe ca a sa.[2]
- [Sulla sorella Henrieta che a sei anni già sapeva che professione scegliere] Il signor Mincu svolse con la massima serietà il suo ruolo di esaminatore e, dopo le meritate congratulazioni, le chiese cosa volesse fare da grande: architetta, rispose la bambina.
- Domnul Mincu îşi jucă rolul de examinator cu toată seriozitatea şi, după felicitările meritate, o întrebă ce vrea să devină când va fi mare: arhitectă, răspunse fetiţa.[3]
- I miei nonni paterni vissero più di cento anni. Forse ho ereditato da loro una lunga vita, ora proiettata verso un futuro di cui non ho paura. Mi auguro anni generosi, perdipiù che sto concludendo una lunga serie di vite, senza avere discendenti.
- Bunicii din partea tatălui meu au depasit vârsta de o sută de ani. Poate ca am mostenit de la ei o durată lungă, proiectată acum înspre un viitor de care nu ma speriu. Mi-l doresc generos în ani, cu atât mai mult cu cât eu inchei un lung sir de vieţi, neavând urmaşi. Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia si orgoliul. Acestea sunt bolile care distrug fiinţa umană.[2]
- Nella nostra modesta casa vibrava l'amore per l'arte, in tutte le sue forme: letteratura, musica, pittura. Ricordo gli scrittori seduti al tavolo rotondo, mia madre che serviva il solito tè durante queste riunioni e i cracker all'anice che sgranocchiavamo durante le discussioni che duravano fino a mezzanotte. La nostra casa, con le sue stanze spaziose, era frequentata da politici, avvocati e artisti. La forte personalità di mio padre era un elemento di attrazione. Mincu, l'architetto di grande talento, è stato accolto nel nostro gruppo di bambini. Giocavamo con lui a mulino e ci piaceva il suo viso, che somigliava a quello di Alphonse Daudet, il delicato scrittore che nostro padre leggeva. Il signor Mincu ci viziava portandoci torte e giocattoli. Quando Grigorescu è apparso a casa nostra, era come se perfino gli oggetti stessero in piedi. Caragiale si meteva a chiacchierare, a volte con noi, a volte con Vlahuţă. Stavano scherzando, discutendo, dibattendo. Incontri in cui tanto ingegno, tanta saggezza venivano spesi solo per il bene di speculazioni astratte.
- În locuinţa noastră modestă vibra dragostea pentru artă, în toate formele ei - literatură, muzică, pictură. Mi-aduc aminte de scriitori, în jurul mesei rotunde, mama servind ceaiul obişnuit la aceste adunări, şi de pesmeţii cu anason, ronţăiţi în timpul discuţiilor prelungite până în miezul nopţii. În casa noastră cu odăi încăpătoare se perindau oameni politici, avocaţi şi artişti. Puternica personalitate a tatălui meu era un centru de atracţie. Mincu, arhitectul de mare talent, era admis în cercul nostru de copii. Jucam ţintar cu el şi ne plăcea figura lui, care semăna cu cea a lui Alphonse Daudet, delicatul scriitor din care ne citea tata. Ne răsfăţa domnul Mincu, aducându-ne prăjituri şi jucării. Când apărea Grigorescu la noi, parcă şi obiectele stăteau drepţi. Caragiale se instala la taifas, când la noi, când la Vlahuţă. Glumeau, discutau, disertau. Adunări unde se cheltuia atâta spirit, atâta înţelepciune numai de dragul speculaţiunilor abstracte.[3]
- [Su George Enescu] Non viveva per il presente. Esplorava l'eternità dell'armonia. Per legare l'intero paese a questo culto della bellezza, viaggiò in lungo e in largo, suonando in tutte le città in cui la musica classica non era mai stata ascoltata. A Mizil mise lo stesso impegno che aveva profuso a Parigi o a Londra.
- Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra.[2]
- Sono felice di vedere che i talenti delle donne possono competere con i successi degli uomini.
- Sunt bucuroasă să constat că talentele feminine pot sfida realizările bărbaţilor.[1]
Citazioni su Cella Delavrancea
[modifica]- Figlia mia, tu scriverai. (Barbu Ștefănescu Delavrancea)
- Una bambina prodigio che addomestica un mostro selvaggio: l'Arte. (Ion Luca Caragiale)
Note
[modifica]- ↑ a b (RO) Citato in Anca Vancu, Cella vie! Tinereţe fără bătrâneţe la 104 ani. "Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia şi orgoliul, bolile care distrug fiinţa umană", adevarul.ro, 16 febbraio 2019
- ↑ a b c d e (RO) Citato in Elisabeth Bouleanu, Pasiunile fascinantei Cella Delavrancea: pianista i-a vrăjit pe Caragiale şi pe Nae Ionescu, s-a împrietenit cu Brâncuşi şi a concertat cu Enescu, adevarul.ro, 12 giugno 2015
- ↑ a b (RO) Citato in Elisabeth Bouleanu, Henrieta Gibory, fiica scriitorului Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România, adevarul.ro, 2 marzo 2017
Voci correlate
[modifica]Altri progetti
[modifica]
Wikipedia contiene una voce riguardante Cella Delavrancea
Commons contiene immagini o altri file su Cella Delavrancea